Procedura de investigare a unui accident naval

Aurelia Ciobanu
Managing Associate Corporate M&A, Banking, Commercial Department

Cătălin Vlad
Partner Corporate M&A, Banking, Commercial Department
I. Legislatia aplicabila
În România, procedura de investigare a accidentelor navale și maritime este reglementată de legislația națională, care este aliniată la normele internaționale stabilite de Organizația Maritimă Internațională (IMO). Principalele acte normative aplicabile sunt:
1. Codul de Procedura Penala
2. Ordonanța Guvernului nr. 42/1997 privind transportul maritim și pe căile navigabile interioare
- Este cadrul general care reglementează activitatea de transport maritim și fluvial, inclusiv investigarea accidentelor.
- Autoritatea Navală Română (ANR) este desemnată ca instituție responsabilă pentru investigarea accidentelor și incidentelor maritime.
3. Legea nr. 191/2003 privind aderarea la Convenția internațională pentru siguranța navigației (SOLAS)
- România este semnatară a Convenției SOLAS (Safety of Life at Sea), care conține prevederi privind investigarea incidentelor maritime pentru îmbunătățirea siguranței.
- SOLAS impune statelor membre să investigheze accidentele majore și să raporteze concluziile către IMO.
4. Hotărârea Guvernului nr. 1133/2002 privind organizarea și funcționarea Autorității Navale Române (ANR)
- ANR este autoritatea competentă pentru:
- Investigarea accidentelor și incidentelor maritime și fluviale.
- Publicarea rapoartelor de investigare.
- Colaborarea cu organismele internaționale (IMO, EMSA).
- ANR are obligația de a desemna echipe de experți pentru fiecare investigație.
5. Convenția privind Codul pentru investigarea accidentelor și incidentelor maritime (Casualty Investigation Code – IMO Resolution MSC.255(84))
- Codul IMO este implementat în legislația națională și reglementează modul de desfășurare a investigațiilor:
- Scopul investigațiilor este îmbunătățirea siguranței, nu stabilirea vinovăției.
- Fiecare stat de pavilion (România, în cazul navelor sub pavilion românesc) trebuie să efectueze investigații detaliate pentru accidentele grave.
6. Regulamentele Uniunii Europene
- România, ca stat membru al UE, aplică și legislația europeană:
- Directiva 2009/18/CE privind investigarea accidentelor maritime:
- Prevede obligația de a investiga accidentele și incidentele maritime majore.
- Desemnează EMSA (European Maritime Safety Agency) ca organism de coordonare pentru accidentele în apele europene.
- Regulamentul (UE) nr. 1286/2011 stabilește modul de raportare a accidentelor.
- Directiva 2009/18/CE privind investigarea accidentelor maritime:
7. Convenția MARPOL (International Convention for the Prevention of Pollution from Ships)
II. Desfasurarea procedurii
Procedura de investigare a unui accident naval in Romania este reglementata Autoritatea Navala Romana,și respectă atât legislația națională, cât și standardele internaționale, în special cele stabilite de Organizația Maritimă Internațională (IMO) și Uniunea Europeană.
Etapele din cadrul procedurii de investigare sunt urmatoarele:
- Notificarea accidentului: Orice accident naval (coliziune, naufragiu, avarie majoră etc.) trebuie să fie notificat imediat autorităților competente. Aceste autorități includ:
- Autoritatea Navală Română (ANR),
- Inspectoratul General al Poliției de Frontieră (IGPF),
- Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU), în funcție de natura accidentului.
- Intervenția inițială: La fața locului, autoritățile locale intervin pentru a asigura securitatea, a acorda ajutor victimelor și a preveni escaladarea situației. De asemenea, sunt luate măsuri pentru protecția mediului, în cazul în care accidentul implică scurgeri de substanțe periculoase sau poluare.
- Inițierea investigației: Odată gestionată situația de urgență, autoritățile competente (în general, ANR) începe investigarea accidentului. Investigatorii sunt desemnați pentru a analiza cauzele și circumstanțele incidentului. Aceștia pot include experți din diverse domenii (navigație, inginerie navală, siguranță maritimă etc.).
- Colectarea dovezilor: Investigatorii colectează dovezi, care pot include:
- Înregistrările de la cutia neagră a navei (dacă este cazul),
- Mărturiile echipajului și martorilor,
- Teste și inspecții tehnice ale navei și echipamentelor,
- Analiza condițiilor meteorologice și maritime din momentul accidentului,
- Verificarea respectării reglementărilor legale și procedurilor de siguranță.
- Raportul de investigație: După finalizarea investigației, se elaborează un raport detaliat care include cauzele accidentului, orice nereguli sau deficiențe identificate și recomandări pentru îmbunătățirea siguranței navigației. Acest raport este publicat și, în funcție de natura accidentului, poate fi făcut public sau transmis autorităților internaționale.
- Măsuri corective: Pe baza recomandărilor din raportul de investigație, autoritățile pot impune măsuri corective, care pot include modificări ale reglementărilor de siguranță maritimă, instruirea suplimentară a personalului maritim sau revizuirea procedurilor de operare.
- Posibile acțiuni legale: Dacă accidentul a avut loc din cauza unui comportament neglijent sau a unei încălcări a legislației, pot fi inițiate proceduri legale, care pot include sancțiuni pentru persoanele sau entitățile responsabile.
În cazul accidentelor care implică nave ce operează sub pavilion străin, se pot aplica și proceduri internaționale de cooperare între statele implicate, conform convențiilor internaționale.
Este important de menționat că Autoritatea Navală Română este responsabilă pentru implementarea legislației și reglementărilor din domeniu, iar investigațiile trebuie să respecte principiile imparțialității și transparenței.
III. Atributiile Autoritatii Navale Romane
Autoritatea Navală Română (ANR) joacă un rol central în gestionarea accidentelor navale în România. Atribuțiile ANR în cazul unui accident naval sunt reglementate prin legislația națională și internațională și vizează atât intervenția operativă, cât și investigarea și prevenirea unor astfel de evenimente.
Principalele atribuții ale Autorității Navale Române în caz de accident naval sunt:
1. Coordonarea intervenției la accident
- Intervenția operativă: ANR este responsabilă pentru coordonarea măsurilor de intervenție în cazul unui accident naval, în colaborare cu alte autorități competente, cum ar fi Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, Inspectoratul pentru Situații de Urgență (ISU), și alte agenții implicate în gestionarea situațiilor de urgență.
- Salvarea echipajului și protecția mediului: ANR se asigură că se iau măsuri imediate pentru salvarea persoanelor aflate pe navă și protejarea mediului în cazul unor scurgeri de substanțe periculoase sau poluare.
2. Investigarea accidentului
- Deschiderea unei investigații oficiale: ANR are obligația de a iniția o investigație oficială pentru a stabili cauzele accidentului și circumstanțele în care acesta a avut loc. Aceasta include analiza tehnică a navei, examinarea comportamentului echipajului, evaluarea condițiilor meteorologice și ale mării, și verificarea respectării reglementărilor de siguranță.
- Colectarea dovezilor: ANR are dreptul și responsabilitatea de a colecta dovezi esențiale pentru investigație, cum ar fi înregistrările de la cutia neagră (dacă nava o deține), mărturiile martorilor, raportările echipajului, și inspecțiile tehnice.
- Elaborarea unui raport final: După finalizarea investigației, ANR elaborează un raport detaliat, în care sunt prezentate cauzele accidentului, eventualele încălcări ale reglementărilor, și recomandările pentru prevenirea unor evenimente similare.
3. Aplicarea măsurilor administrative și corective
- Sancțiuni și măsuri corective: Dacă accidentul a fost cauzat de neglijență sau nerespectarea reglementărilor, ANR poate impune sancțiuni administrative (de exemplu, amenzi sau retragerea autorizațiilor) sau poate solicita măsuri corective din partea operatorilor sau proprietarilor de nave.
- Revizuirea reglementărilor de siguranță: În urma unui accident, ANR poate propune sau implementa modificări ale reglementărilor naționale de siguranță maritimă, în scopul reducerii riscurilor de accidente viitoare.
4. Colaborarea cu autoritățile internaționale
- Cooperarea internațională: În cazul în care accidentul naval implică nave sub pavilion străin sau are loc pe ape internaționale, ANR colaborează cu autoritățile internaționale competente, cum ar fi Organizația Maritimă Internațională (IMO) și autoritățile maritime din alte state, pentru a asigura o investigație completă și transparentă.
- Respectarea convențiilor internaționale: ANR respectă convențiile internaționale care reglementează investigarea accidentelor navale, cum ar fi Convenția privind Investigarea Accidentelelor Maritime (IMO), și se aliniază standardelor internaționale de siguranță.
5. Prevenirea accidentelor
- Instruirea și educația: ANR are rolul de a organiza programe de instruire pentru personalul maritim și de a promova conștientizarea privind siguranța pe mare, pentru a reduce riscul de accidente.
- Supervizarea condițiilor de navigație: ANR monitorizează condițiile de navigație din apele românești și se asigură că navele respectă reglementările de siguranță, inclusiv cele referitoare la echipamentele de siguranță, pregătirea echipajului și procedurile de navigație.
6. Supravegherea respectării normelor de siguranță
- Inspectarea navelor: ANR efectuează inspecții periodice ale navelor care operează sub pavilion român sau care navighează în apele teritoriale ale României, pentru a verifica conformitatea cu normele de siguranță maritimă.
- Eliberarea certificatelor și autorizațiilor: ANR este responsabilă pentru eliberarea certificatelor de navigație și a altor autorizații pentru navele care respectă reglementările de siguranță.
7. Supravegherea gestionării accidentelor
- Managementul accidentelor majore: ANR poate coordona gestionarea accidentelor majore sau catastrofale, inclusiv în cazul naufragiilor mari, poluării sau a altor incidente de amploare care necesită un răspuns rapid și eficient din partea autorităților statului.
În concluzie, Autoritatea Navală Română are atribuții extinse și complexe în gestionarea accidentelor navale, de la intervenția operativă imediată la investigarea cauzelor și implementarea măsurilor corective necesare pentru prevenirea unor incidente similare în viitor.
IV. Rolul IMO în supravegherea accidentelor navale
Instituția internațională principală care supraveghează accidentele navale este Organizația Maritimă Internațională (IMO), o agenție specializată a Națiunilor Unite. IMO este responsabilă pentru stabilirea și implementarea standardelor internaționale în domeniul siguranței maritime, protecției mediului marin și prevenirea accidentelor navale.
Rolul IMO în supravegherea accidentelor navale este urmatorul:
- Stabilirea normelor și reglementărilor: IMO creează și promovează implementarea convențiilor internaționale esențiale, cum ar fi Convenția SOLAS (Safety of Life at Sea), Convenția MARPOL (Marine Pollution), și Convenția STCW (Standards of Training, Certification and Watchkeeping), care reglementează siguranța navelor și prevenirea accidentelor.
- Investigația accidentelor: IMO colaborează cu statele membre pentru a încuraja și sprijini investigațiile privind accidentele maritime, prin stabilirea unui cadru standardizat pentru raportarea și analiza acestora. De exemplu, IMO impune statelor membre să investigheze accidentele care au loc în apele lor teritoriale sau care implică nave sub pavilion național, conform Codului Internațional pentru Investigația Accidentelor Maritime (CASI).
- Sprijinirea schimbului de informații: IMO facilitează schimbul de informații între statele membre privind accidentele maritime și lecțiile învățate, în scopul de a îmbunătăți siguranța pe mare și a preveni incidentele viitoare.
- Proiectarea standardelor educaționale și de instruire: IMO elaborează și promovează reglementări referitoare la formarea și certificarea personalului maritim, pentru a reduce erorile umane care pot duce la accidente navale.
Astfel, IMO are rolul principal în cadrul internațional în reglementarea și supravegherea siguranței maritime și a gestionării accidentelor navale, dar și coordonarea între statele membre pentru a asigura aplicarea uniformă a normelor internaționale.
Organizația Maritimă Internațională (IMO) nu este implicată direct în investigarea fiecărui accident naval, deoarece acest lucru rămâne responsabilitatea statelor membre. Totuși, IMO poate interveni indirect în cazul unor accidente maritime de amploare prin stabilirea unor reglementări și norme care să prevină astfel de incidente în viitor sau prin îmbunătățirea protocoalelor de siguranță.
Un exemplu notabil de accident naval care a influențat activitatea IMO este accidentul cu naufragiul navei Exxon Valdez din 1989, care a avut loc în Golful Alaska și a dus la o poluare masivă cu petrol. Deși IMO nu a fost direct implicată în accident, incidentul a determinat adoptarea unor reglementări internaționale importante pentru prevenirea poluării marine și pentru îmbunătățirea siguranței navelor:
Impactul Exxon Valdez asupra IMO:
- Convenția MARPOL – Protocolul din 1992: După accidentul Exxon Valdez, IMO a adoptat măsuri suplimentare pentru prevenirea poluării marine, în special prin revizuirea Convenției MARPOL 73/78. Protocolul MARPOL 1992 a introdus reglementări mai stricte pentru navele care transportă substanțe periculoase și pentru operarea acestora în condiții de siguranță. De asemenea, s-au înăsprit standardele pentru prevenirea poluării cauzate de descărcarea de petrol și produse chimice în mare.
- Introducerea sistemului de radar de avertizare (ERS): După accidentul Exxon Valdez, IMO a revizuit reglementările privind dotarea navelor cu sisteme de radar și tehnologie de localizare pentru a preveni coliziunile și a îmbunătăți siguranța la bordul navelor, în special în condiții de vizibilitate redusă.
- Politica de siguranță pentru navele cu încărcătura de petrol: IMO a înăsprit reglementările referitoare la nava Exxon Valdez și altele similare, stipulând cerințe mai stricte pentru construirea și echiparea acestora, pentru a minimiza riscurile de scurgeri de substanțe periculoase. Un exemplu este implementarea standardelor mai stricte pentru navele petrolierelor cu dublu fund.
Alte accidente navale notabile care au influențat reglementările IMO:
- Naufragiul Herald of Free Enterprise (1987): După acest accident, în care o navă de pasageri s-a scufundat, IMO a introdus reglementări mai stricte privind siguranța pasagerilor și echipajului la bord, inclusiv proceduri mai riguroase de evacuare și protecție a echipajului.
- Accidentul cu nava Costa Concordia (2012): Deși IMO nu a fost direct implicată în accidentul Costa Concordia, tragedia a dus la modificarea reglementărilor internaționale de siguranță, în special în ceea ce privește procedurile de evacuare a pasagerilor și pregătirea echipajului pentru situații de urgență. Aceasta a contribuit la revizuirea regulilor privind siguranța pe navele de croazieră și a întărit cerințele de formare a personalului.
În concluzie, desi IMO nu a fost implicată direct în investigarea accidentelor, dar în urma unor incidente maritime majore, precum Exxon Valdez, organizația a adoptat măsuri și reglementări internaționale menite să îmbunătățească siguranța maritimă și să reducă riscurile de accidente similare în viitor.