PRINCIPALELE CAUZE ALE ACCIDENTELOR MARITIME

Aurelia Ciobanu
Managing Associate Corporate M&A, Banking, Commercial Department

Cătălin Vlad
Partner Corporate M&A, Banking, Commercial Department
I. Legislatia aplicabila
Principala legislație internațională care reglementează accidentele maritime este Codul Internațional de Investigație a Accidentelor Maritime (Casualty Investigation Code), adoptat de Organizația Maritimă Internațională (IMO). Codul stabilește standardele și procedurile pentru investigarea accidentelor și incidentelor maritime, asigurându-se că sunt identificate cauzele acestora și că se iau măsuri pentru prevenirea unor evenimente similare în viitor.
Totodată, alte acte și convenții internaționale relevante pentru reglementarea accidentelor maritime includ:
- Convenția SOLAS (Safety of Life at Sea) – reglementează măsurile de siguranță la bordul navelor și include cerințe pentru prevenirea accidentelor și protecția echipajului și pasagerilor.
- Convenția MARPOL (International Convention for the Prevention of Pollution from Ships) – reglementează prevenirea poluării marine din cauză navelor, fiind relevantă în cazul accidentelor care duc la poluarea mării.
- Convenția COLREG (International Regulations for Preventing Collisions at Sea) – stabilește reguli pentru evitarea coliziunilor între nave și, implicit, pentru prevenirea accidentelor de navigație.
- Convenția STCW (International Convention on Standards of Training, Certification and Watchkeeping for Seafarers) – reglementează standardele de formare și certificare a marinarilor pentru a preveni accidentele maritime cauzate de erori umane.
Pe lângă aceste convenții internaționale, legislația națională a fiecărui stat membru IMO poate include reglementări specifice pentru investigarea și raportarea accidentelor maritime, având în vedere instrumentele internaționale menționate mai sus. De asemenea, Codul IMO privind Investigațiile de Siguranță Maritimă (Casualty Investigation Code) și procedurile asociate sunt esențiale pentru raportarea și analiza acestora.
II. Cauzele producerii accidentelor maritime
Accidentele maritime sunt de obicei rezultatul unui cumul de factori și nu sunt cauzate de un singur element. De aceea, pentru prevenirea acestora, este esențial ca factorii umani, tehnici și de mediu să fie gestionati corect, iar măsurile de siguranță și reglementările internaționale, cum ar fi cele stabilite de IMO, să fie respectate cu rigurozitate.
Pentru a putea vorbi despre principalele cause ale producerii unui accident maritim, este important sa intelegem cum poate de fapt fi incadrat un incident maritim ca accident, drept pentru vom expune definitia accidentului maritim:
Accident maritim înseamnă oricare dintre următoarele evenimente care implică o navă ce operează în apele navigabile: pierderea de vieți sau vătămare corporală a oricărei persoane aflate la bordul navei, pierderea unei persoane de pe navă, pierderea vieţii sau rănire a unei persoane care este cauzată de navă, pierderea, sau pierderea presupusă a navei (inclusiv scufundarea sau abandonarea navei), răsturnare, punere pe uscat sau inundarea navei, coliziunea navei cu o altă navă sau cu orice obiect, orice incendiu la bordul navei, orice deteriorare cauzată navei (inclusiv orice defecțiune structurală), orice deteriorare a mediului cauzate de navă sau de către orice substanță evacuată de către nava.
Statisticile din domeniul accidentelor maritime prezintă factorul uman ca principal vinovat de producerea accidentelor cu o pondere de cca. 80%., insa dupa cum vom vedea, in fapt exista mai multe cauze care pot conduce la producerea unui astfel de accident.
Astfel, in continuare vom arata cateva dintre acestea:
I. Erori umane
- Neglijența sau lipsa de instruire a echipajului: Mulți factori de risc sunt legați de erori comise de echipajul navei, cum ar fi greșeli în navigație, interpretarea greșită a semnalelor de avertizare, sau lipsa de pregătire în manevrarea echipamentelor.
- Oboseala echipajului: Echipajul care suferă din cauza oboselii sau a suprasolicitării poate lua decizii greșite sau poate întârzia reacțiile necesare în fața unui pericol.
- Lipsa de comunicare: O comunicare deficitară între membri echipajului sau între echipaj și autoritățile de port poate duce la erori în manevrarea navei și la accidente.
- Neconformitatea cu procedurile de siguranță: Nerespectarea procedurilor standard de operare (SOP) sau a reglementărilor internaționale de siguranță poate duce la accidente, cum ar fi neasigurarea încărcăturii corespunzătoare sau nereguli în manevrarea echipamentelor de siguranță.
II. Defecțiuni tehnice și defecte ale navei
- Defecțiuni ale motoarelor sau ale sistemelor de propulsie: Problemele tehnice legate de motoare, sisteme de direcție sau echipamentele de navigație pot face ca nava să piardă controlul, să rămână imobilizată sau să se abată de la cursul corect.
- Echipamente de siguranță defecte: Lipsa de mentenanță a echipamentelor de siguranță (de exemplu, bărci de salvare, mijloace de comunicație sau sisteme de alarmă) poate agrava consecințele unui accident maritim.
- Vechimea navei și întreținerea insuficientă: Navele mai vechi sau care nu sunt întreținute corespunzător pot fi mai susceptibile la defecte structurale sau la pierderi de performanță, ceea ce crește riscul unui accident.
III. Condiții meteorologice nefavorabile
- Vreme severă: Vânturi puternice, furtuni, ploi torențiale sau valuri mari pot face manevrarea navei mult mai dificilă și pot duce la coliziuni, naufragii sau daune structurale.
- Vizibilitate scăzută: Ceața, furtunile sau ploaia pot reduce vizibilitatea și pot face imposibilă detectarea altor nave sau obstacole, crescând riscul de coliziuni.
- Curent și maree: Curentele marine puternice sau variațiile mari ale nivelului apei pot afecta stabilitatea navei și pot duce la accidentări.
IV. Coliziuni și coliziuni cu obiecte plutitoare
- Coliziuni între nave: Erori în navigație, lipsa de coordonare sau o reacție întârziată pot duce la coliziuni între două nave sau între o navă și o platformă offshore.
- Impactul cu obstacole aflate sub apă: De exemplu, un vas poate lovi o stâncă sau un recif, ceea ce poate cauza scufundarea sau avarierea gravă a navei. În anumite cazuri, asemenea accidente pot fi cauzate de lipsa unei hărți precise sau de erori în determinarea poziției navei.
V. Erori de navigație
- Greșeli în calcularea rutei: Navigarea pe rute incorecte sau pe ape periculoase poate duce la coliziuni cu alte nave sau cu obstacole.
- Defecțiuni ale sistemelor de navigație: Problemele cu echipamentele de navigație, cum ar fi radarul sau GPS-ul, pot face imposibilă urmărirea corectă a rutei sau localizarea obstacolelor.
- Neîndeplinirea reglementărilor de trafic maritim: Nerespectarea regulilor privind distanțele între nave sau traversarea zonelor interzise poate duce la accidente.
VI. Alte cauze externe
- Poluarea mediului: Accidentele care implică scurgerea de substanțe periculoase, cum ar fi petrolul sau produse chimice, pot duce la accidente mari, cu impact asupra mediului marin și al ecosistemelor.
- Activități ilegale: Pirateria sau alte acte de violență pe mare pot duce la accidente, iar navele pot deveni vulnerabile în fața atacurilor.
VII. Probleme legate de încărcătura navei
- Încărcătura incorectă sau instabilă: Dacă încărcătura nu este corect distribuită sau nu este bine securizată, nava poate să se răstoarne, să piardă stabilitatea sau să se scufunde.
- Supraîncărcarea navei: O navă încărcată excesiv poate avea o adâncire prea mare în apă și o stabilitate precară, crescând riscul de răsturnare.
VIII Factori de mediu și coliziuni cu viața marină
- Apareiția unor obstacole naturale sau animale marine: În anumite cazuri rare, accidentele pot fi provocate de întâlnirea cu animale mari, cum ar fi balene sau bancuri de pești, care pot afecta manevrabilitatea navei.
III. Prevenirea accidentelor maritime
Prevenirea accidentelor maritime este esențială pentru siguranța echipajului, protecția mediului și a bunurilor transportate. Măsurile de prevenție includ aspecte tehnice, operaționale și de instruire, bazându-se pe standardele internaționale și naționale. Iată principalele categorii și măsuri:
1. Întreținerea și verificarea navelor
- Inspecții periodice: Respectarea programelor de inspecție impuse de autoritățile naționale (Autoritatea Navală Română) și organizațiile internaționale, cum ar fi IMO.
- Verificarea echipamentelor: Sistemele de navigație, motoarele, instalațiile de siguranță și echipamentele de comunicație trebuie să fie testate și întreținute regulat.
- Certificarea tehnică: Navele trebuie să dețină toate certificările de conformitate necesare, cum ar fi certificatele de siguranță și navigabilitate.
2. Instruirea și calificarea echipajului
- Respectarea standardelor STCW (Standards of Training, Certification, and Watchkeeping for Seafarers):
- Pregătirea marinarilor în manevre de urgență, utilizarea echipamentelor de salvare și combaterea incendiilor.
- Instruire specializată pentru roluri critice, cum ar fi operarea instalațiilor de pe punte, operarea în condiții meteo extreme și răspunsul la scurgeri de hidrocarburi.
- Exerciții de rutină: Organizarea simulărilor pentru situații de urgență (coliziuni, incendii, evacuări).
3. Monitorizarea navigației
- Echipamente moderne de navigație: Utilizarea sistemelor GPS, radar, AIS (Automatic Identification System) și ECDIS (Electronic Chart Display and Information System) pentru o navigație precisă.
- Observarea continuă: Echipajul trebuie să asigure veghea non-stop în timonerie pentru a detecta obstacolele, alte nave sau condițiile meteo periculoase.
- Planificarea rutelor: Alegerea rutelor maritime sigure, evitând zonele cu trafic intens, condiții meteo nefavorabile sau piraterie.
4. Respectarea normelor de siguranță
- Respectarea timpilor de odihnă: Prevenirea oboselii echipajului prin aplicarea normelor privind orele de muncă și de odihnă (conform Convenției MLC 2006).
- Echipamente individuale de protecție (EIP): Echipajul trebuie să fie dotat cu veste de salvare, căști, mănuși, ochelari de protecție și alte echipamente corespunzătoare.
- Proceduri de încărcare/descărcare: Manipularea mărfurilor, în special a celor periculoase, conform reglementărilor pentru transportul maritim.
5. Răspuns rapid la condițiile meteo nefavorabile
- Monitorizare meteo continuă: Utilizarea prognozelor meteo pentru a evita furtunile, valurile mari sau ceața densă.
- Pregătirea navei: În caz de furtună, fixarea corectă a încărcăturii și ajustarea vitezei și direcției pentru stabilitate.
- Proceduri de evacuare: Existența unui plan de evacuare clar în caz de deteriorare gravă.
6. Prevenirea poluării
- Managementul balastului: Respectarea reglementărilor pentru deversarea apei de balast pentru a preveni poluarea și răspândirea speciilor invazive.
- Combaterea scurgerilor de combustibil: Verificarea și întreținerea rezervorului de combustibil și a conductelor pentru a preveni scurgerile accidentale.
7. Colaborarea cu autoritățile și standardele internaționale
- Respectarea convențiilor IMO: Asigurarea conformității cu regulamente precum SOLAS (Safety of Life at Sea), MARPOL (prevenirea poluării) și ISM Code (International Safety Management Code).
- Audituri și inspecții de siguranță: Colaborarea cu port state control (PSC) pentru inspecții regulate.
8. Crearea unei culturi a siguranței
- Promovarea responsabilității: Fiecare membru al echipajului trebuie să fie conștient de rolul său în menținerea siguranței.
- Raportarea incidentelor: Învățarea din accidentele maritime anterioare prin investigarea și aplicarea recomandărilor.
Implementarea eficientă a acestor măsuri necesită coordonare între operatorii navelor, echipaj, autoritățile maritime și organizațiile internaționale. Aceste eforturi combinate pot reduce semnificativ riscul accidentelor maritime.
Este clar că siguranţă absolută în operarea navelor nu poate fi atinsă, însa este posibil să obţinem un grad mai mare în această privinţă. Cercetarea cu privire la influenţa factorilor umani în accidentele maritime, este de asemenea, foarte dificilă.
Pe de o parte descoperim că un accident implica interacţiunea dintre indivizi, echipament şi mediu înconjurător cât şi factori neprevăzuţi şi pe de altă parte, factorii umani cuprind erorile umane de operare – derivate din propriile calificări ale personalului, sau din condiţiile lor fizice, psihice şi personale – şi erori de situaţie – derivate din proiectarea mediului de lucru, probleme de management sau relaţia om-masina, printre altele.
In concluzie, prevenirea accidentelor maritime este un proces complex care implică un efort comun al echipajelor, companiilor maritime, autorităților și organismelor internaționale. Aceasta necesită respectarea legislației, utilizarea tehnologiilor moderne și o pregătire riguroasă a personalului. Prin implementarea eficientă a măsurilor de prevenire, industria maritimă poate reduce semnificativ riscurile și impactul negativ al accidentelor.
IV. Exemple de accidente maritime
4.1. Accidentul El Faro– Eroare umana
- Data accidentului: 1 octombrie 2015
- Locația: Marea Caraibilor, în apropierea Bahamas
- Nava implicată: El Faro, un vas de transport maritim de 240 de metri lungime, care transporta mărfuri între Statele Unite și Puerto Rico.
- Erori umane:
- Navigația incorectă: Nava El Faro a navigat într-o zonă de risc ridicat, unde se dezvolta uraganul Joaquin, fără a ajusta traseul pentru a evita furtuna. Deși uraganul era deja pe radar și avusese o prognoză clară, comandantul navei, Michael Davidson, a ales să continue călătoria spre sud, în ciuda avertismentelor meteorologice.
- Lipsa de evaluare adecvată a condițiilor meteo: Comandantul și echipajul nu au anticipat corect intensitatea furtunii și efectele asupra navei. Se considera că nava ar putea evita cea mai periculoasă parte a uraganului, dar acesta a deviat în direcția în care se afla El Faro.
- Erori de management al echipajului: Comunicarea între comandantul navei și compania de transport a fost defectuoasă, iar echipajul nu a fost instruit corespunzător pentru a face față unui uragan în condițiile specifice în care se afla nava.
- Neîndeplinirea reglementărilor de siguranță: În ciuda faptului că nava ar fi trebuit să fie echipată cu echipamente adecvate pentru navigația în condiții de uragan, nava nu respecta toate cerințele de siguranță prevăzute pentru aceste situații extreme.
4.1.1.Consecințele accidentului:
- Victime: Toți cei 33 de membri ai echipajului (28 de americani și 5 filipinezi) au pierit în urma naufragiului, iar nava s-a scufundat în urma coliziunii cu valuri de mari dimensiuni.
- Cauze:
- Investigarea accidentului, realizată de către National Transportation Safety Board (NTSB), a concluzionat că erorile umane, în special decizia de a naviga spre uragan, au fost principalele cauze ale tragediei.
- De asemenea, s-au identificat lacune în comunicarea dintre comandantul navei și centrul de coordonare a companiei, ceea ce a dus la o gestionare inadecvată a riscurilor.
- S-a mai stabilit că nava El Faro nu a primit suficientă instruire specifică pentru navigația în condiții de uragan și că nu au fost implementate suficiente măsuri de siguranță pentru o astfel de situație.
4.1.2. Schimbări și reglementări post-accident:
În urma tragediei El Faro, au fost adoptate mai multe măsuri pentru a preveni accidente similare în viitor:
- Regulamente mai stricte privind navigația în condiții meteorologice extreme: Au fost emise reglementări mai clare privind navigația în apropierea furtunilor majore și implementarea unor trasee alternative pentru evitarea condițiilor periculoase.
- Îmbunătățirea instruirii echipajului: Companiile de transport maritim au fost încurajate să investească în programe de instruire mai riguroase pentru echipaje, inclusiv simulări pentru situații de urgență în condiții de furtuni și uragane.
- Monitorizarea și comunicarea în timp real a condițiilor meteorologice: S-au implementat sisteme de monitorizare mai eficiente ale vremii și au fost adoptate proceduri mai stricte pentru comunicarea avertismentelor meteorologice către echipajele navelor.
4.1.3.Concluzie:
Accidentul El Faro este un exemplu tragic de eroare umană în navigație, unde o serie de decizii greșite și o gestionare inadecvată a riscurilor au dus la pierderea de vieți omenești. Tragedia a subliniat importanța respectării reglementărilor de siguranță și a luării în considerare a prognozelor meteo în mod corespunzător, dar și nevoia unei instruiri mai bune pentru echipajele navale în fața unor condiții extreme.
4.2. Naufragiul navei MV Rena- Problema de incarcatura
Un accident maritim semnificativ cauzat de o problemă legată de încărcătură a fost naufragiul navei MV Rena, care a avut loc pe 5 octombrie 2011, în apropierea coastelor Noii Zeelande. Incidentul este un exemplu de cum încărcătura incorectă și manipularea greșită a acesteia pot duce la un accident major.
4.2.1. Detalii ale accidentului MV Rena:
- Data accidentului: 5 octombrie 2011
- Locația: La aproximativ 12 mile marine de coasta orașului Tauranga, în Noua Zeelandă
- Nava implicată: MV Rena, un vas de marfă sub pavilion libian, cu o capacitate de aproximativ 47.000 de tone. Nava transporta aproximativ 1.300 de containere și încărcături diverse, inclusiv materiale periculoase.
- Problema de încărcătură:
- Încărcătura instabilă: În momentul accidentului, nava MV Rena transporta o încărcătură instabilă. Aceasta a fost una dintre principalele cauze ale incidentului. Dacă încărcătura nu este distribuită corect sau nu este fixată corespunzător, poate afecta stabilitatea navei, ceea ce poate duce la răsturnarea sau la alte probleme structurale.
- Greșeli în manipularea și raportarea încărcăturii: Autoritățile și echipajul navei nu au raportat corect și nu au gestionat corespunzător încărcătura. Se pare că nava a fost încărcată într-un mod care a compromis stabilitatea pe termen lung, iar greșelile în manipularea containerelor au dus la o încărcătură dezechilibrată.
- Condusul prin ape periculoase: În ciuda faptului că navigația ar fi trebuit să evite zonele cu recife și pericole, MV Rena a lovit un recif subacvatic, ceea ce a dus la scurgerea de combustibil și la daune structurale majore.
4.2.2.Consecințele accidentului:
- Daune: Nava MV Rena s-a lovit de reciful Astrolabe și s-a scufundat parțial. Navele de salvare și echipajul de intervenție au încercat să stabilizeze nava, dar aceasta a fost grav avariată, iar încărcătura a fost răspândită pe mare.
- Poluare: Aproape 350 de tone de combustibil au fost scurse în mare, provocând una dintre cele mai mari episoade de poluare cu petrol din Noua Zeelandă. De asemenea, fragmente din nava avariată și containerele răspândite au avut un impact major asupra mediului marin.
- Pierderea de încărcătură: În urma accidentului, s-au pierdut numeroase containere, iar unele dintre acestea conțineau materiale periculoase. Acestea au fost un risc pentru mediu și pentru siguranța navelor care navigau în zonă.
4.2.3. Cauze:
Investigarea accidentului a evidențiat mai multe cauze legate de încărcătură și de operarea navei:
- Instabilitatea încărcăturii: Încărcătura nu fusese distribuită corect, iar containerele nu au fost fixate corespunzător, ceea ce a contribuit la o pierdere de stabilitate pe termen lung.
- Măsuri de precauție insuficiente: Nava a lovit un recif subacvatic, iar acest incident a fost amplificat de lipsa unei evaluări corecte a condițiilor de navigație, în special în zonele cu recife.
- Managementul deficitar al riscurilor: Compania de transport și echipajul nu au reușit să identifice riscurile asociate cu încărcătura instabilă și cu navigația prin acea zonă.
4.2.4. Schimbări și reglementări post-accident:
- Revizuirea reglementărilor de încărcătură: Incidentul a dus la o revizuire a reglementărilor privind manipularea și raportarea încărcăturii, inclusiv cerințe mai stricte privind stabilitatea navei și gestionarea riscurilor de încărcătură instabilă.
- Îmbunătățirea practicilor de navigație: Accidentul a subliniat necesitatea unor practici de navigație mai prudente în zonele cu pericole de recife, iar autoritățile de reglementare au emis noi recomandări pentru evitarea acestor riscuri.
- Măsuri de protecție a mediului: După accident, s-au adoptat măsuri mai stricte pentru prevenirea poluării cu petrol în cazul accidentelor maritime, iar companiile de transport au fost încurajate să își îmbunătățească protocoalele de răspuns la poluare.
4.2.5. Concluzie:
Accidentul MV Rena este un exemplu de cum o problemă legată de încărcătura navei poate duce la un accident major cu consecințe grave asupra mediului. Greșelile de încărcare, manipularea incorectă a containerelor și evaluarea incorectă a riscurilor de navigație au fost factori determinanți în acest incident. Acesta a subliniat importanța unei gestionări riguroase a încărcăturii și a procedurilor de siguranță pentru prevenirea unor accidente similare în viitor.
4.3. Accidentului Schuldt:- Eroare umana
- Data accidentului: 10 octombrie 2018
- Locația: Strâmtoarea Dardanele, Turcia (care leagă Marea Egee de Marea Marmara, între Europa și Asia)
- Nava implicată: Schuldt, un vas de marfă de tip „bulk carrier”, care transporta mărfuri între porturi din Europa și Orientul Mijlociu.
4.3.1. Cauzele accidentului:
- Erori de navigație: Incidentul a fost cauzat de o eroare umană în gestionarea navigației. Comandantul navei Schuldt a făcut o manevră greșită într-o zonă îngustă a strâmtorii Dardanele, care este una dintre cele mai dificile și aglomerate rute maritime din lume. Strâmtoarea are o lățime variabilă și este supusă unui trafic intens, cu nave care navighează din ambele direcții.
- Viteza excesivă: Nava Schuldt călătorea cu viteză prea mare pentru condițiile de navigație din acea zonă îngustă, ceea ce a făcut mai dificilă corectarea traiectoriei în momentul în care a fost detectată o coliziune posibilă. În Strâmtoarea Dardanele, o viteză prea mare poate amplifica riscurile de accident.
- Nereguli în comunicarea între echipaje: Un alt factor a fost lipsa unei coordonări eficiente între echipajul Schuldt și celelalte nave din zonă, ceea ce a dus la o eroare de sincronizare în manevrele de evitare a coliziunii. Chiar dacă accidentul ar fi putut fi evitat printr-o mai bună comunicare și planificare, nava a lovit o altă navă, provocând daune semnificative.
- Lipsa de experiență a echipajului: Echipele de pe nava Schuldt au fost, în unele cazuri, criticate pentru gestionarea deficitară a manevrelor de navigație, inclusiv pentru deciziile greșite în timpul unei perioade de trafic intens din strâmtoare.
4.3.2.Consecințele accidentului:
- Coliziunea cu o navă-cisternă: Schuldt a intrat în coliziune cu o navă-cisternă, ceea ce a dus la daune semnificative ale structurii ambelor nave. Deși nu au existat victime, accidentul a provocat scurgeri de combustibil și riscuri de poluare în apropierea țărmului.
- Blocarea temporară a strâmtorii: Coliziunea a dus la blocarea parțială a rutei, iar navele au trebuit să aștepte câteva ore pentru a putea relua navigația. Acest lucru a provocat întârzieri semnificative în transportul maritim, având un impact asupra comerțului din regiune.
- Pierderea de mărfuri și costuri economice: Daunele la nava Schuldt și la nava-cisternă au implicat costuri ridicate pentru reparații și recuperarea încărcăturii.
4.3.3. Schimbări și reglementări post-accident:
- Revizuirea reglementărilor de navigație: În urma accidentului, autoritățile turce au revizuit reglementările privind traficul din Strâmtoarea Dardanele, impunând noi măsuri de siguranță pentru a reduce riscurile de coliziune în această zonă foarte îngustă. Aceste măsuri au inclus cerințe de viteză și de coordonare a navigației pentru navele care tranzitează strâmtoarea.
- Îmbunătățirea comunicării între nave: S-au emis noi reglementări privind îmbunătățirea comunicării între echipajele navelor care tranzitează zonele aglomerate și înguste, pentru a evita accidentele și a permite manevrele rapide de evitare a coliziunilor.
4.3.4. Concluzie:
Accidentul Schuldt în Strâmtoarea Dardanele este un exemplu recent de eroare de navigație care a avut loc într-o zonă extrem de sensibilă și periculoasă din punct de vedere al traficului maritim. Greșelile de navigație, cum ar fi viteza excesivă, lipsa de comunicare și erorile în gestionarea traficului, au dus la o coliziune care a avut consecințe economice semnificative, dar și riscuri de poluare. Acest incident a subliniat importanța unei navigații prudente și a unor proceduri clare în zonele maritime aglomerate.