Decizia Curții Constituționale a României nr. 342 din 9 iulie 2024 privind exceptia de neconstituționalitate a art. 1391 alin. (1) din Codul Civil
Andra Popa
Senior Associate
Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 342 din 9 iulie 2024, a declarat neconstituțional articolul 1391 alin. (1) din Codul Civil care prevedea urmatoarele:
„În caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.”.
Curtea Constituțională a Romaniei a decis că și victimele indirecte ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, dar și a altor fapte ilicite, prin care a fost vătămată integritatea corporală și sănătatea unei persoane, au dreptul la despăgubiri pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Prin victime indirecte ințelegem orice persoană apropiată victimei, care se ocupă de îngrijirea acesteia ulterior săvarșirii unei fapte prin care i-a fost vatamată integritatea corporală și/ sau sănătatea.
Caz ipotetic:
Ca urmare a unui tragic accident de circulație un copil a suferit grave vătămari corporale, având nevoie de îngrijiri permanente, chiar și pentru satisfacerea celor mai simple nevoi, cum ar fi cele fiziologice.
Acesta urmează a fi îngrijit de către părinții săi până la momentul la care va fi recuperat din punct de vedere medical. De cele mai multe ori, mama rămâne acasă pentru a avea grijă de fiul său grav vătămat, renunțand la serviciul său, dar și la orice altă activitate familială sau socială. Tatal lucrează mai mult, rămanand singurul întreținător al familiei. Astfel, viața întregii familii se tranformă din temelii, fiecare trebuie să se adapteze noii vieți în care sunt nevoiți să faca totul pentru ca fiul lor să se însănătoșească.
În situațiile în care familia are mai mulți copiii, nu de puține ori, se intâmplă ca ceilalți copii să fie neglijați, întrucât atenția ambilor părinți este îndreptată în special către cel care se află în nevoie, respectiv către copilul vătămat. Astfel, acești copii ai familiei, frații victimei, ajung să aibă sentimente de abandon care pot contribui intr-un mod negativ la dezvolatarea lor psihoemoțională.
Mama ajunge să fie coplesită, trebuie să se ocupe mereu de îngrijirea fiului vătămat, să fie alături de el din punct de vedere fizic, psihic, să îl susțină, să îl încurajeze, pentru ca acesta să poată merge mai departe și să lupte pentru însănătoșire. Tot ea este și cea care se tranformă și în asistentă medicală a acestuia, ocupându-se de administrarea tratamentului la timp și conform recomandărilor medicului. Ea este cea care merge cu copilul la ședințe de fizioterapie, Kinetoterapie, psiholog, etc.
Astfel, se ajunge la situația în care victima indirectă (in acest exemplu, mama), își sacrifică întreaga viață ocupându-se în mod exclusiv de fiul ei vătămat, aceasta ajunge să renunțe nu doar la viața profesională, dar chiar la întreaga sa viață dedicându-și-o în mod exclusiv ingrijirii fiului ei.
Efectele sunt cele mai grave pentru victima indirecta, ii este afectata viata din toate punctele de vedere, personal, profesional, social.
Art. 1391 alin. (1) din Codul civil nu permitea acordarea de despăgubiri victimelor indirecte, chiar dacă acestea, asa cum am aratat mai sus, sufereau un grav prejudiciu.
Implicații Juridice ale Deciziei:
1. Extinderea sferei victimelor care pot solicita despăgubiri:
Decizia Curții Constituționale permite victimelor indirecte să solicite despăgubiri. Membrii familiei, concubinii, dar si orice alte persoane apropiate victimei pot acum cere despăgubiri dacă dovedesc că le-a fost restrâns dreptul la viață familială și socială ca urmare a vătămarii corporale a unei persoane apropiate printr-o fapta ilicită.
2. Recunoașterea dreptului la viață familială și sociala victimelor indirecte:
Prin declararea neconstituțională a articolului 1391 alin. (1) din Codul Civil, Curtea a stabilit că prejudiciile indirecte aduse asupra vieții familiale și sociale ale victimelor indirecte trebuie compensate. Situațiile în care un membru al familiei/o persoana apropiată victimei își dedică timpul pentru îngrijirea acesteia sunt recunoscute acum ca prejudicii demne de despăgubire. Insă, aceste persoane trebuie să facă dovada prejudiciului suferit în fața instanței. Pentru dovedirea prejudiciului pot folosi orice mijloc de probă: înscrisuri, martori, mijloace materiale de probă, cum ar fi planșe foto., etc.
Contextul Juridic:
Până la această decizie, articolul 1391 alin. (1) din Codul Civil prevedea că despăgubirile pentru daune morale și materiale erau acordate doar victimelor directe ale unor fapte ilicite. Interpretarea restrictivă a acestui articol excludea victimele indirecte — soți, părinți, copii, concubini, etc — de la posibilitatea de a solicita compensații pentru prejudiciul personal suferit ca urmare a vătămării unor persoane apropiate de care trebuiau sa aibă grijă. Daunele aduse persoanei care avea grija de victimă nu erau considerate demne de compensare, cu toate ca erau unele dintre cele mai grave.
Prin Decizia nr.12 din 16 mai 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.498 din 4 iulie 2016, s-a admis sesizarea formulată şi s-a stabilit că dispoziţiile art.1.391 alin.(1) din Codul civil se interpretează în sensul că: “într-o cauză penală având ca obiect o infracţiune de vătămare corporală din culpă, doar victima infracţiunii, care a suferit un prejudiciu, este îndreptăţită să obţină o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi sociala”.
Curtea Constitutionala a reținut că interpretarea dată dispozițiilor art.1391 alin.(1) din Codul civil de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr.12 din 16 mai 2016 restrânge aplicabilitatea textului doar la victimele directe supravieţuitoare unui fapt ilicit cauzator de prejudicii corporale în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut expres o astfel de limitare a principiului reparării integrale a prejudiciilor.
Dispozițiile legale criticate au mai constituit obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, fiind pronunțată, în acest sens, Decizia nr.229 din 28 aprilie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.762 din 29 iulie 2022, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate astfel invocată.
Prin Decizia analizată s-a apreciat că dreptul este viu, precum și faptul că produce efecte directe în privinţa determinării conţinutului normativ al Constituţiei și că instanţa de control constituţional este unica autoritate jurisdicţională ce are competenţa de a realiza o interpretare evolutivă a acesteia (ad similis, Decizia nr.498 din 10 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.428 din 28 iunie 2012, Decizia nr.276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.572 din 28 iulie 2016, paragraful 19, respectiv Decizia nr.369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 20 iulie 2017, paragraful 19).
Prin decizia analizată, Curtea Constituțională a reconsiderat soluția pronunțată anterior prin Decizia nr. 229 din 28 aprilie 2022 si a stabilit că revine instanțelor judecătorești sarcina de a evalua, în cazul unor cereri concrete de despăgubiri pentru prejudicii morale, existența și întinderea acestora, precum și compensațiile care trebuie acordate victimelor indirecte.
A constatat că o astfel de limitare încalca dreptul constituțional la viața familială și socială, considerând că și victimele indirecte pot suferi prejudicii grave ce justifică acordarea de despăgubiri. Decizia marchează astfel o schimbare majoră în protejarea acestui drept fundamental.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea Constituțională a ținut cont de legislația și de jurisprudența europeană, de prevederile anterioare din dreptul românesc, precum și de practica instanțelor române dinaintea Deciziei nr. 12 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 498 din 4 iulie 2016.
Curtea a reținut ca jurisprudenţa din dreptul strain sau comparat acceptă ideea că daunele morale proprii suferite de victimele indirecte ale unui fapt ilicit care a cauzat o daună corporală victimei directe pot fi despăgubite.
Concluzie:
Decizia Curții Constituționale nr. 342 din 9 iulie 2024 recunoaște și protejează drepturile victimelor indirecte din România, urmând ca și acestea să poată solicita despagubiri pentru prejudiciul adus vieții familiale și sociale, ca urmare a unei fapte ilicite prin care a fost vatamata corporal o persoana apropiată.
