Am obținut prima soluție care confirmă malpraxisul medical săvârșit de dr. Gheorghe Burnei, după mai bine de 5 ani de când Hamed Amira Camelia a devenit clienta societății și după un număr extrem de mare al termenelor de judecată ce a fost determinat de complexitatea probatoriului administrat, cât și de numărul expertizelor medico – legale întocmite de către INML “ Mina Minovici” și durata foarte mare a întocmirii acestora. 

 

Soluția instanței de fond, Judecătoria Sectorului 4 București este următoarea:

Obligă, în solidar, pârâții Burnei Gheorghe și Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Sklodowska Curie” la plata către reclamantă a 125.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale, a sumei de 18.755 lei, cu titlu de daune materiale, precum și la plata unei prestații periodice lunare reprezentate de diferența dintre suma reprezentând salariul minim net pe economie și suma reprezentând pensia de invaliditate pe care o primește reclamanta, având în vedere toate modificările și indexările legale care vor interveni în ceea ce privește cuantumul salariului minim net pe economie și al pensiei de invaliditate, calculate începând de la data finalizării pregătirii profesionale (septembrie 2016) și până la data la care reclamanta nu va mai îndeplini condițiile legale pentru obținerea unei pensii de invaliditate. 

Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Sklodowska Curie” în contradictoriu cu chematul în garanție SC Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A. Obligă chematul în garanție SC Asigurarea Românească Asirom Vienna Insurance Group S.A. să plătească pârâtului Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Sklodowska Curie” suma de 125.000 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, cu titlu de daune morale, și a sumei de 18.755 lei, cu titlu de daune materiale, precum și sumele reprezentând plata unei prestații periodice lunare reprezentate de diferența dintre suma reprezentând salariul minim net pe economie și suma reprezentând pensia de invaliditate pe care o primește reclamanta, având în vedere toate modificările și indexările legale care vor interveni în ceea ce privește cuantumul salariului minim net pe economie și al pensiei de invaliditate, calculate începând de la data finalizării pregătirii profesionale (septembrie 2016) și până la data la care reclamanta nu va mai îndeplini condițiile legale pentru obținerea unei pensii de invaliditate.

 

La începutul anului 2018, Hamed Amira Camelia a devenit clienta noastră, moment de la care a fost reprezentată atât în dosarul civil, înregistrat la Judecătoria Sectorului 4 București, cât și în dosarul penal, instrumentat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Încă de la început acest dosar a reprezentat o provocare pentru noi atât din punct de vedere medical, cât și din punct de vedere juridic și uman, dar eforturile noastre au condus către prima soluție care confirmă malpraxisul medical săvârșit de dr. Gheorghe Burnei.

Vom prezenta mai jos o parte din faptele care s-au petrecut înainte de intervenția noastră în acest dosar, dar care nu ne-au impactat mai puțin, precum și aportul nostru în această cauză.

“Din momentul în care am cunoscut-o pe Amira și pe mama acesteia, am fost direct afectați de povestea acestora și ne-am hotărât atât ca avocați, cât și ca ființe umane care gândim și simțim, să ne angajăm într-o luptă juridică despre care știam că va fi extrem de dificilă. Nu putem să nu recunoaștem că dificultatea și dramatismul ne-au ambiționat și mai mult”, a spus Ioana Culachi, avocat și Managing Associate în cadrul JGV.

 

 

Prezentarea faptelor privind situația Amirei

Provocările Amirei au început când avea doar 1 an și 1 lună. Din acel moment viața ei a luat o întorsătură dramatică, devenind pacienta dr. Burnei și fiind supusă pe parcursul copilăriei și adolescenței unor tratamente și intervenții chirurgicale chinuitoare care nu aveau indicație terapeutică pentru diagnosticul inițial, luxație congenitală doar la nivelul șoldului stâng.

În perioada cât s-a aflat sub tratamentul și supravegherea dr. Burnei, s-au înregistrat minim 17 greșeli de tehnică operatorie și erori de tratament, așa cum a reieșit din prima expertiză medico-legală efectuată la începutul anului 2017 în Germania.

În primul rând, Amira a fost condamnată să petreacă ani de zile prin spitale și centre de recuperare, să fie supusă unor intervenții extrem de dureroase și chiar umilitoare, a fost condamnată la o viață de handicap. O viață normală a devenit brusc o alternativă care nu i-a mai fost permisă.

La prima intervenție chirurgicală Amira avea doar 1 an și 1 lună. Când s-a trezit din anestezie urla de durere, era de la mijloc în jos pusă în gips, cu picioarele desfăcute cu o bară între ele. Au urmat nopți nedormite și pline de chin.

Abia după 2 luni i-au scos gipsul, însă mersul era șchiopătat pe partea stângă. Mama ei nu a știut că abia începuse coșmarul și nici nu i s-a spus că în soldul fetiței fusese implantat un bloc de biovitroceramică, supradimensionat, care a determinat, în timp, apariția unei pseudoartroze la nivelul osului iliac și afectarea neurologică a nervului sciatic.

Intervenția chirurgicală inițială (reducere deschisă a luxației congenitale de șold și triplă osteotomie bazin) nu avea indicație terapeutică. Orice intervenție de tip osteotomie la nivelul bazinului la un copil cu vârsta mai mică de 2 ani generează tulburări de creștere și dezvoltare la nivelul bazinului, aspect cunoscut de medicul curant în momentul în care a decis (în mod inexplicabil), tehnica operatorie descrisă.

Așa cum au confirmat specialiștii, afecțiunea pe care o prezenta pacienta la acea vârstă era doar o afecțiune minoră, care se putea trata prin metode clasice de tratament, și doar după epuizarea metodelor conservatoare, neinvazive, se puteau aplica, dar după vârsta de 8 ani, alte tehnici operatorii, însă mai puțin invazive.

Conform medicilor specialiști pe care i-am consultat în acest dosar, nu a fost utilă și nici necesară introducerea unui bloc de biovitroceramică în tranșa de osteotomie supraacetabulară. Nu există un protocol și nici practică în clinicile de ortopedie referitoare la acest material, drept pentru care această tehnică nu era și nu ar fi trebuit permisă.

La 2 ani și 5 luni Amira a fost din nou operată, de data aceasta, la șoldul drept. Deși nu exista o indicație terapeutică și mama l-a întrebat pe medic de ce să fie operată pe partea dreaptă, din moment ce piciorul drept nu prezintă dureri și se îndoaie normal, acesta i-a spus că știe el ce are de făcut pentru binele copilului. 

La fel ca și după prima intervenție chirurgicală, Amira a fost fixată în gips pentru încă 2 luni, simțind din nou durerile unei intervenții inutile. Nici după această intervenție nu s-a simțit nicio ameliorare, Amira era mai mult cărată în brațe de către mama ei, pentru că, după ce mergea cu un picior pe vârf pe distanțe scurte, începea să o doară șoldul și cerea să fie luată în brațe.

La vârsta de 3,5 ani a fost din nou operată, de data aceasta la șoldul stâng. Mamei i s-a promis că aceasta va fi ultima intervenție chirurgicală, însă în finalul acestei intervenții fetița nu mai putea merge, avea dureri mari în zona bazinului, nu mai putea folosi deloc piciorul stâng.

La vârsta de 8,5 ani blocul de biovitroceramică a fost înlăturat, însă osul iliac nu s-a vindecat. Șoldul stâng a rămas în continuare luxat și varizat. Amira mergea șchiopătat iar piciorul stâng era cu 3 cm mai sus decât cel drept. Cartilajele de creștere ale bazinului stâng i-au fost compromise.

La vârsta de 15 ani a fost supusă celei mai traumatizante experiențe din viața ei, și anume, montarea unui fixator la nivelul femurului stâng. Nici pacientei și nici mamei acesteia nu li s-a explicat în ce constă această procedură și ce efecte va avea, li s-a spus doar că după extragerea fixatorului Amira va putea merge normal.

Pentru a înțelege însă absurditatea acestei intervenții, trebuie înțeles care era starea pacientei în acel moment, și anume: din cauza necrozei de cap femural stâng, bazinul acesteia s-a înclinat, partea stângă a acestuia ridicându-se, determinând aparent o inegalitate între membrele inferioare. Atât timp cât bazinul pacientei era înclinat, era normal să existe o inegalitate între membrele inferioare. În realitate, nu era nicio diferență de lungime a picioarelor, aceasta rezultă doar din deplasarea în sus a osului femural stâng. Soluția nu era de alungire a unui femur stâng “mai scurt” ci de echilibrare a bazinului. Decizia medicului a fost halucinantă: în loc să echilibreze bazinul și în acest fel să se obțină egalitatea membrelor inferioare, a preferat să lase bazinul netratat și să alungească (printr-o procedură extrem de riscată și de dureroasă) femurul stâng.

După cele 6 ore cât a durat operația, mama a fost chemată la Terapie Intensivă și când și-a văzut fiica a fost aproape de leșin. Fixatorul era montat de la bazin, în jos pe tot femurul, în jurul genunchiului era un cerc cu 5 șpițe subțiri de jur împrejur care intrau în genunchi. Aveau femurul secționat în 3 locuri, fapt ce a șocat-o pentru că nimeni nu îi spusese că asta se va întâmpla.

Femurul stâng a fost alungit cu 8 cm, adică mult prea mult, lipsind intervenția de orice urmă de efect benefic. Dimpotrivă, s-a accentuat diferența dintre membrele inferioare, însă în sens invers. Dacă înainte alungirii femurul stâng era mai “scurt” decât dreptul, după alungirea excesivă acesta a devenit mai lung decât femurul drept.

Alungirea coapsei stângi nu a adus niciun beneficiu pacientei, dimpotrivă a determinat apariția unor noi complicații: paralizie de nerv femural, fractura femurală, multiplele cicatrice postfixator. Deși stătea doar în pat, fixatorul s-a rupt și, în final, în decembrie 2013 i-a fost scos. Piciorul îi fusese lungit mai mult decât trebuia, iar bazinul era tot deviat în sus, dar Amira s-a bucurat că a scăpat de fiarele care au țintuit-o din februarie până în decembrie 2013.

Această procedură a fost pe de o parte inutilă, nu a rezolvat problema bazinului și, mai mult, din cauza suprimării fixatorului înainte de termen a intervenit apoi o altă complicație – fractura de femur.

După 1 an de la scoaterea fixatorului Amira era tot țintuită la pat, nu a mers niciodată la școală, nu și-a cunoscut colegii. Lunile treceau și ea abia se târa cu ajutorul carjelor, piciorul stâng se ducea mult spre spate, spre genunchi. Mama ei o ajuta să meargă cu cadrul sau carjele la baie și o spăla.

În prezent, pacienta prezintă o patologie gravă în sfera ortopedică și neurologică ce afectează coloana vertebrală în totalitatea ei, bazinul și membrele inferioare. Funcția locomotorie îi este grav afectată; afecțiunile neurologice sunt, de asemenea, grave și au un caracter ireversibil. Chiar dacă ar fi fost complet netratată, starea ei ar fi fost din punct de vedere morfo-funcțional mult mai bună decât cea în care se află în prezent. Amira prezintă sechele ireversibile ale intervențiilor chirurgicale suferite, sechele care sunt încadrate în noțiunea de infirmitate.

 

 

Efectele intervențiilor chirurgicale 

Toate intervențiile chirurgicale efectuate nu au făcut altceva decât să agraveze disfuncționalitățile morfo-funcționale care au urmat primei intervenții chirurgicale. Efectul acestora este starea actuală în care se află, fiind încadrată în gradul I de handicap.

Ca urmare a tratamentului aplicat, Amira nu mai poate folosi genunchiul stâng și folosește carje cu sprijin pe antebrat pentru distanțe scurte, distanțele mai mari pot fi parcurse doar în scaun cu rotile.

Handicapul îi controlează viața cotidiană și îi provoacă limitări, cu consecințe ce au privat-o de o mare parte din ceea ce înseamnă umanitatea, respectiv ce ar fi însemnat feminitatea. A fost privată de oportunitatea de a merge la școală, de a face cumpărături sau de a se bucura de hobby-uri precum plimbările în natură sau dansul.

 

 

Contribuția noastră în această cauză

Părțile adverse au ridicat numeroase excepții procesuale și procedurale, pentru combaterea cărora societatea de avocatură JGV și Asociații s-a pregătit temeinic și a răspuns de natură să asigure asistența juridică necesară. 

A fost solicitată suspendarea judecății cauzei în multe rânduri până la finalizarea dosarului penal și societatea de avocatură s-a opus de fiecare dată, solicitând și prezentând instanței argumente convingătoare pentru continuarea judecății. În plus, a depus la dosarul cauzei rapoarte de expertiză psihologică, referate ale medicului psihiatric și recomandările acestora, pentru a fi avute în vedere la dimensionarea prejudiciului psihologic. 

Deși echipa de avocați JGV solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru care a propus obiective pertinente, de natură să lămurească cauza, răspunsurile oferite de către INML “Mina Minovici” nu au fost clare, drept pentru care au fost formulate multiple obiecțiuni, fiind necesar ca în cauză să se efectueze încă 2 suplimente la Raportul de expertiză medico-legală inițial. 

De asemenea, a fost solicitat de 2 ori Comisiei Superioare Medico Legale din cadrul INML să formuleze concluzii proprii. Toate aceste demersuri au durat peste 5 ani de zile, la finalul cărora echipa de avocați JGV a obținut prima soluție care confirmă malpraxisul medical săvârșit în cazul Burnei. 

Numărul extrem de mare al termenelor de judecată a fost determinat de complexitatea probatoriului administrat (au fost audiați martori, experți medico-legali, medici care au făcut parte din echipa pârâtului Burnei Gheorghe precum și alți medici având specializarea ortopedie pediatrică, au fost audiați martori pentru dovedirea prejudiciilor morale, a fost audiată reclamanta, pârâtul și martorii propuși de acesta), dar și datorită numărului expertizelor medico – legale întocmite de către INML “ Mina Minovici” și durata foarte mare a întocmirii acestora. 

Astfel, în acest dosar au fost întocmite:

  • Raportul de noua expertiză medico-legală Supliment II Nr. A5/117/2019/2021 din data de 1.09.2021 efectuat de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”;
  • Avizul Comisiei de Avizare și Control nr. E2/117/2019/2021 din data de 2.09.2021;
  • Raportul de noua expertiză medico-legală Nr. A5/117/2019 din 01.10.2019 efectuat de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici”;
  • Avizului efectuat de Comisia de aviz și control nr. E2/117/2019 din data de 09.10.2019,
  • Raportul de noua expertiză medico-legală supliment  Nr. A5/117/2019/2020 din 01.04.2020
  • Avizului efectuat de către Comisia de Avizare și Control Nr. E2/117/2019 din data de 01.04.2020
  • Avizul Comisiei Superioare medico-legale din cadrul INML din data de 20.07.2022;
  • Avizul Comisiei Superioare medico-legale din cadrul INML din data de 9.08.2023.

 

“Dincolo de relevanța majoră pentru jurisprudența sistemului nostru de drept, în care rareori acțiunile în răspundere civilă delictuală se concretizează în sentințe de admitere a unor acțiuni în malpraxis medical, considerăm că această primă veste bună este o alinare infimă pentru Amira și suferințele ei și o confirmare tardivă a unui demers pe care ar trebui să-l facă toți cei care se simt pe bună dreptate victime ale unor acte medicale eronate și fără o justificare necesară într-un sistem medical sănătos.

Pe lângă provocările și dificultățile unui dosar cu o componentă medicală complicată, la care s-au adăugat procedurile îndelungate pentru obținerea expertizelor medico-legale și a opinii de specialitate, această cauză reprezintă o luptă, nu neapărat pentru un om sau o familie, cum este cea a Amirei, ci o luptă pentru umanitate, sau, mai bine zis, pentru reinstaurarea ideii de umanitate, într-o lume care, până în acest moment, a fost pentru Amira, strâmbă, chinuitoare și nedreaptă.

De-a lungul anilor și a multitudinii de termene în care ne-am prezentat împreună în fața instanței, am creat o legătură puternică atât cu Amira cât și cu mama acesteia. Am fost și mă simt onorată să fiu avocata Amirei și am încredere că miile de ore pe care le-am dedicat pregătirii acestui dosar reprezintă aportul meu în lupta pentru a obține dreptate, justiție și sens, acolo unde, până în acest moment, au lipsit cu desăvârșire”, a spus Ioana Culachi, avocat și Managing Associate în cadrul JGV.

Prin soluționarea cazurilor de malpraxis, contribuim la dezvoltarea și perfecționarea domeniului medical, nu doar la rezolvarea cauzelor civile sau penale.