Adriana Trofimciuc: “Dorința de a deveni avocat mi-a fost insuflată de când eram adolescentă”

1. Care a fost momentul în care ai decis să devii avocat? 

 După absolvirea liceului venise momentul să aleg o facultate pe care să o urmez. Provin dintr-o familie de medici, însă într-un mod surprinzător pentru toți, am ales Facultatea de Drept. A fost o decizie ușor de luat pentru mine, mi-am ascultat vocea interioară și nu regret niciun moment decizia luată. Recunosc cu sinceritate că dorința de a deveni avocat mi-a fost insuflată de când eram adolsescentă. Fusesem într-o sală de judecată, unde văzusem o doamnă avocat eleganta,  care pleda cu patos. Am privit-o cu atenție, i-am studiat postura și modul de a vorbi. M-a impresionat atât de mult, încât în acel moment mi-am dorit să fiu și eu într-o zi așa, ca ea.

2. Cât de important este pentru un absolvent sau chiar pentru un student să lucreze în domeniu înainte de a deveni avocat?

În opinia mea, este extrem de important pentru un student să ia o decizie cu privire la profesia sa în cunoștință de cauză. Un internship sau o formă de colaborare pe termen  lung în domeniu, ajută tânărul student să vadă profesia de avocat dincolo de aparențe. Cred că în societatea noastră este greșit prezentată imaginea avocatului și a avocaturii, ceea ce crează idei preconcepute, pentru necunoscători-negative, pentru studenți-idilice. Înainte de promovarea examenului de admitere în Barou am avut ocazia să fac mai multe stagii de practică în cabinete de avocat, ceea ce m-a ajutat enorm. 

3. Cum ai experimentat tranziția de la poziția de „associate” la cea de „senior associate”?  

Când am început colaborarea cu JGV si Asociații aveam deja mai bine de 8 ani de experiență, dar nimic nu mă pregătise pentru avalanșa care venise peste mine în acel moment. Am preluat birourile teritoriale Iași și Bacău, ambele în același timp. Pe lângă numeroasele dosare ce trebuiau gestionate, cel mai important era să reuseșc să stabilesc o punte de comunicare cu clienții noștri, să mă familiarizez cu procedurile de lucru, să reușesc să mă organizez. Cu eforturi susținute și continue, am reușit. 

4. Cum au evoluat responsabilitățile pe care le ai de-a lungul timpului? Cum jonglezi cu nivelul de complexitate și uneori cu presiunea proiectelor în care ești implicată ca avocat? 

Cu trecerea timpului, responsabilitățile cresc direct proporțional cu creșterea numărului de dosare din gestiune, cu complexitatea acestora și cu continuă evoluție a legislației. Și e normal să fie așa. Stagnarea înseamnă involuție. Proiectele presante le gestionez printr-o bună organizare a timpului și ierarhizarea task-urilor, iar complexitatea proiectelor mă motivează să caut soluții, să învăț, să gândesc pe termen mediu și lung. Un proiect pare complex până prinzi firul, dar până acolo sunt multe ore de studiu, de lucru. 

5. Ce atribute sunt importante pentru tine când alegi echipa din care să faci parte? Dar când alegi chiar membrii echipei tale? Care sunt acele semnale care îți spun că o persoană nu este pentru echipa ta?

În majoritatea interviurilor de angajare vedem inserat acel  “spirit de echipă dezvoltat”. Mulți spun că îl au, alții încă nu au descoperit înțelesul și sensul acestuia. Echipa înseamnă conlucrare, susținere și recunoaștere reciprocă. Dar în primul rând, înseamnă să îți învingi egoismul. Am șansa de a face parte dintr-o echipă în care toate cele patru atribute de mai sus sunt atinse, ceea ce face locul de muncă realmente plăcut.  Suntem toți diferiți, cheia succesului muncii în echipă este să găsești un echilibru între modul fiecăruia de a fi și rolul său în echipă, pentru a crea un climat armonios și în final, productiv.  Atunci când intru prima dată în contact cu o persoană ce aspiră să facă parte din echipa noastră sunt foarte atentă la limbajul nonverbal. Corpul nostru transmite foarte multe informații. Așa, îmi pot da seama când o persoană este sinceră sau minte, este echilibrat în ceea ce spune sau exagerează. Cred că mi-ar fi foarte greu să lucrez cu  o persoană autosuficientă, care îmi transmite că nu dorește să evolueze sau că este atotcunoscătoare.

6. Ce rol are echipa în reușita ta ca avocat?

Un rol extrem de important. Suntem ca un mecanism  bine organizat și structurat care  menține toată activitatea noastră în mișcare. Îmi amintesc de o pildă pe care mi-o povestea bunelul. Un împărat avea trei fii. Pe patul de moarte,  cu fii în jurul său, a luat 3 fire de mălai și le-a rupt pe fiecare în parte. Apoi, a luat alte trei fire de mălai, le-a împletit și a încercat să le rupă. Nu a reușit. Morala poveștii este simplă: împreună suntem mai puternici. 

7. Cum te raportezi la oamenii care aleg să plece din echipă? 

Este decizia lor personală. Ce sens are să stai undeva unde simți că nu mai este locul tău? Spre exemplu,  și eu la rândul meu am decis să plec din echipa din care făceam parte ca avocat stagiar. Este parte din evoluția noastră personală și profesională. 

8. Care sunt abilitățile care nu ar trebui să îi lipsească unui avocat?

Un avocat are superputeri, este un supraom, este magician și zeu, la nevoie. Toate acestea fiind spuse în spirit de glumă, bineînțeles. Un avocat este înainte de toate un om, posesor de liber arbitru și limitat de umanitatea sa.  Un avocat trebuie să fie un bun comunicator și un foarte bun ascultător, să fie foarte bine pregătit în domeniul în care lucrează, să fie franc în exprimare dar totodată empatic, să fie disciplinat și serios, adaptabil și asumat.  O personalitate plăcută și un strop de fler sunt un atu.  În domeniul despăgubirilor, lucrăm cu clienți aflați în situații dificile, de cele mai multe ori extrem de  emoționale și emoționante, oameni care, fie au fost vătămați, fie au pierdut pe cine drag. Dacă nu poți bifa măcar trei dintre caracteristicile de mai sus, discuțiile cu acești clienți devin sterile. 

9. Cum reușești să menții un echilibru între viața personală și cea profesională, având în vedere cerințele ridicate ale profesiei de avocat? 

Într-adevăr, a fi avocat presupune a-ți dedica mult timp profesiei, dar asta nu înseamnă că nu ai viață personală. Nu cred ca există un echilibru perfect între cele două, sunt perioade când trebuie să mă implic mai mult profesional și perioade în care ma dedic vieții personale. Important este, cred eu, ca atunci când ești într-un loc sau altul, să fii implicat 100% în ceea ce faci. Sunt mămica unui băiețel isteț de aproape 4 ani. În momentul când am ajuns acasă, eu nu mai sunt avocat, sunt mami. Îmi place să îmi fac timp pentru mine și să fac activități care îmi aduc bucurie. Sunt atât de multe modalități interesante de ați petrecece timpul. 

10. Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat din interacțiunea cu clienții și cum te-ai adaptat la diferitele lor nevoi? 

Să ai capacitatea de a vorbi fiecărui om, pe limba sa. Adică, să știi să te pliezi pe nivelul social, vârsta, educația, profesia  șamd a  fiecăruia. 

11. Povestește-mi mai multe despre proiectul de educație juridică „Fii avocat în școala ta”. De ce ai ales să te implici în asemenea activități?

Întotdeauna mi-a plăcut să mă implic în diverse proiecte de voluntariat. În anul  școlar 2021/2022, la nivel național a debutat programul Fii avocat în școala ta, în cadrul căruia, la nivelul fiecărui Barou, s-au format grupuri de lucru din colegi avocați voluntari, printre care și subsemnata, proiect care se află încă în desfășurare. Scopul acestui program este dobândirea, în perioada învățământului gimnazial și liceal, a unor noțiuni de educație juridică și integrarea acestei materii în programa școlară, pentru a  contribui la promovarea și însușirea valorilor democratice ale oricărei societăți – egalitatea, dreptatea, respectul pentru convingerile și opiniile celorlalți. Am abordat, cu mai multe clase de liceu, subiecte pertinente pentru elevi, profesori și părinți, explicând situații de viață prin prisma normelor de drept și a consecințelor juridice ale acțiunilor umane. Față de reacția elevilor cu care am lucrat, am constatat că aceștia erau extrem de curioși să afle cât mai multe informații, pentru că le sunt realmente utile și sper că educația juridică va face parte din programa școlară.

12. Ce rol joacă mentoratul și colaborarea cu colegii în dezvoltarea ta continuă ca avocat?

Nimeni nu s-a născut învățat. Avem nevoie de părinți, ca să ne învețe primii pași. Avem nevoie de învățători, ca să ne ghideze pe drumul cunoașterii. Avem nevoie de mentori, care să ne ajute să pavăm drumul nostru profesional. La JGV si Asociatii, rolul mentorului nostru, respectiv al avocatului coordonator, este extrem de important. În primul rând, pentru că avem o comunicare foarte bună, astfel încât toate dosarele pe care le avem în portofoliu sunt analizate minuțios și luăm decizii de cele mai multe ori împreună cu privire la strategia ce o vom aborda în dosar sau demersurile ce se impun a face.  În al doilea rând, avocatul coordonator ne ține la curent cu ultimele modificări legislațive și jurisprudențiale, este cea care ne îndrumă pas cu pas. 

Un rol foarte important îl joacă și colaborarea cu colegii. Îmi plac mult discutiile pe teme juridice sau pe diferite spețe pe care le port cu colega mea de birou. După o sesiune de brainstorming apar ideile, soluțiile. 

13. Care sunt cele mai mari satisfacții pe care le-ai experimentat în cariera ta de avocat și cum te motivează acestea? 

Am simțit o mare satisfacție când am reușit să deschid pe cont propriu primul meu cabinet de avocat, imediat după definitivat. Am simțit satisfacție că am reușit să mențin activitatea acestui cabinet și să îmi asigur singură toate resursele financiare. Am simțit satisfacție când am reușit să lucrez la un alt nivel de organizare, cel al unei societăți de avocatură.  Am simțit satisfacție  ori de câte ori am avut o soluție favorabilă clientului.  Și pot continua cu multe alte exemple. Eu mă bucur și pentru satisfacțiile mai mici, pentru micile victorii, pentru micile reușite. Pentru că parcursul și evoluția personală și profesională nu sunt făcute doar din satisfacții mari. Toate la un loc, mă motivează să rămân în această profesie, care îmi este tare dragă, să învăț și să cresc.